Moștenirea Constanței pute a balegă de om

Săptămâna trecută am primit cu bucurie propunerea de a însoți o echipă a Kanal D pe la mai multe obiective turistice din Constanța și împrejurimi. Despre modul primitiv în care sunt protejate – chiar și cuvântul protejate mi se pare cu totul nepotrivit – Bisericuțele de la Murfatlar – monument unicat în ceea ce privește arhitectura religioasă în Dobrogea de-a lungul a 3 secole și turiștii care opresc să întrebe cum se pot vizita (nu, nu sunt vizitabile, deja mi se pare ceva normal) vă voi povesti în zilele care urmează. Bieții oameni veniseră pe aici cu gândul să ne ajute să reabilităm moștenirea noastră istorică, numai bună de folosit pentru exploatat turiștii, dar ce a ieșit…

„Valentin, îmi pare rău, dar o să filmăm cumva din partea cealaltă. Suntem puțin pe contre jour, dar… ” și George, șeful echipei de televiziune, a făcut un gest oarecum încurcat, puțin disperat, arătând tabloul din jurul nostru. Și atunci, am simțit că mi-a crăpat capul, mi-am înghițit limba câteva secunde, apoi am tras aer în piept, un aer cu o împuțiciune de fecale umane amplificată de căldura teribilă, și-am zis: „Ăștia suntem.”

Eram la Mormântul pictat, la doi pași de Irish Pub, în buricul orașului, naufragiați într-un ocean de jeg contemporan. La propriu, cu picioarele-n balegă de om.

Altfel, toată lumea bună a Constanței, primari plini sau interimari, viceprimari sportivi, prefecți și foști, consilieri mari și mici, senatori, deputați, doamne și pițipoance, directori și secretare cu busturi generoase, semnează condica la Irish Pub pentru un prânzuleț, o cafea, o apă plată și oleacă de socializare. De acolo, de pe terasa cunoscutului local, de pe canapelele elegante, printre crăcuții domnișoarelor care aduc comenzile, se vede un profil înșelător al cotețului ordinar ce acoperă una din marile moșteniri istorice ale orașului, Mormântul pictat sau Cavoul lui Hypogeu – îi puteți spune cum vă doriți. Ceea ce admiră mulțimea de boiernași moderni, însă, e doar ceea ce vor să vadă, iar aparatele de aer condiționat îi împiedică să soarbă pe nări mirosurile pestilențiale emanate de mormanele de gunoi și movilițele cu moț depuse de imbecili umani chiar în fața intrării cotețului.

Adevărul este că gardul ce înconjoară proximitatea cotețului e vopsit doar în porțiunea vizibilă de pe terasa Irish Pub, în rest fiind o ruginitură ordinară. Mizeria arată fără echivoc că oamenii companiei

mormântul pictat 2

Polaris n-au mai trecut pe acolo de luni de zile, cel puțin. Cotețul însuși seamănă – fără nici o exagerare – cu bordeiul improvizat al unui homeless lovit de soartă, nu cu o lucrare de protecție cuvenită unui mormânt paleocreștin din secolul IV, din vremea în care creștinii încă erau prigoniți și foloseau în locul crucii alte simboluri, precum porumbeii, strugurii, iedera…

Așadar, dacă domnilor care decid destinele monumentelor din Constanța nu le poate ordona nimeni nimic – sincer, unora cred că nici nu le pasă – există vreo instituție în orașul ăsta care poate ordona, totuși, celor care se ocupă de curățenia orașului, să facă niște curățenie acolo? Domnul care a tăiat copacul colorat poate vopsi nenorocitul ăla de gard? Domnii de la iarbă scumpă și copaci fraieri se pot preocupa și ei de o toaletare corespunzătoare a boschetăreniilor înfricoșătoare din jurul bietului monument?

Numai dacă se poate și nu deranjăm, altfel noi putem să respirăm mirosul de fecale și pe viitor, pare că ne-am obișnuit…

  1. Nevoile fiziologice, mai importante decat moralitate | ddumi Blog

    […] putin timp citeam un articol pe blog-ul constanteanul.com despre un episod rusinos la care a luat parte alaturi de niste invitati veniti in oras cu treaba. […]