Muzeul jucăriilor din Kobe (Japonia)

Sâmbăta asta mi-am petrecut-o în împrejurimile Kobe -ului, alergând de la un muzeu la altul ca să acopăr într-o zi o suprafață cât mai mare.

Așa am purces dimineața devreme spre stațiunea de izvoare termale Arima-Onsen de lângă oraș. Acolo am avut ca scop 2 muzee destul de strâns conectate la copilăria mea: unul al jucăriilor și altul cu timbre. Le-am denumit simplu fără titulatura lor întreagă pe care, de obicei, o cam ignor, fiind prea pompoasă pentru memoria mea. Stațiunea în sine nu se deosebește prea mult de stilul uneia de la noi, cu hoteluri de lux, dar și pensiuni mai ieftine, băi publice și clinici de tratament. Mă refer aici la Băile Herculane, singura de izvoare termale ce am vizitat-o în țară. Și arhitectural vorbind putem să le comparăm ambele având atât clădiri mai vechi, de la sfârșitul secolului XIX – începutul lui XX, dar și construcții mai noi. Aspectul lor, curățenia și liniștea din stațiune dau, totuși, Arimei câteva clase peste Herculane.

Am început cu muzeul de jucării fiind mai în centrul stațiunii. Nu e foarte mare deși spunând că se întinde pe 4 etaje ar părea contrariul. E împărțit pe secțiuni cu figurine din lemn, multe lucrate de meșteri germani, jocuri de logică și îndemânare, gen puzzle, lego, etc; jucării cu mecanisme, pe elastice, roți dințate și fire, manipulate prin manivele sau butoane și, ultima parte, miniaturi după trenuri, vapoare, mașini, plus roboței și păpuși.

Se începe vizitarea de la ultimul etaj, primul în enumerarea mea, cu figurine din lemn. Am admirat în vitrine scene de Crăciun din sate germane sau nașterea lui Isus, Arca lui Noe, o colecție bogată de spărgători de nuci. Am descoperit începând de aici și una din cele mai minunate meserii din lume: prezentator de jucării. La 3 din cele 4 etaje ale muzeului o angajată prezenta, la un stand, exponatele sălii: cum se fac figurine din lemn, cum se folosesc anumite jocuri sau în ce fel funcționează jucăriile cu resorturi. Cobora din etaj în etaj făcând câte o demonstrație pentru publicul aflat la momentul respectiv în sală. Meseria de jucător cu jucării la muzeu parcă m-ar atrage și pe mine…

Sala de jocuri logice și de îndemânare m-a atras cel mai mult. Dincolo de demonstrația cu două jocuri expuse acolo mânuite foarte abil de către prezentatoare, am avut ocazia să descopăr multe din jocurile copilăriei mele. Cu mici diferențe, una dintre ele fiind materialul din care erau confecționate, aici predominând lemnul, iar în copilăria mea ieftinul plastic era preferat. Așa am descoperit și un titirobil de lemn. Interesant e faptul că nu a trebuit să mă chinui prea mult să îmi amintesc denumirea lui. Nivelul următor, însă, m-a uimit […] Continuare…

Ștefan Molnuș