Întreb pentru un prieten: Onoarea e pe bani?

Am fost atenționat de un prieten în legătură cu o discuție vânturată prin marele și atoateadunătorul spațiu virtual cu privire la calitatea de Cetățean de Onoare al municipiului Constanța. Pe scurt, se dorește schimbarea regulamentului de acordare a respectivului titlu, precum și instituirea unei recompense materiale consistente ad labam – cash – în mânuță, în valoare enunțată de 15.000 de euro.

Înainte de orice, întreb dacă onoarea e pe bani sau este Onoare pur și simplu, cu O mare, având în vedere că, deși în acest oraș au trăit, muncit și murit, de-a lungul timpului, sute de mii, poate chiar peste un milion de oameni, sau două, Dumnezeu știe, doar 63, șaizeci și trei!, ȘAIZECI ȘI TREI!!!, de oameni vor fi ținuți minte de Istoria oficială a urbei, ei fiind declarați Cetățeni de Onoare. Nu cumva asta contează? Că vei rămâne în memoria orașului? Știu că sună cinic, dar în ziua în care iubitul profesor Dumitru Lupu a murit sau ziua în care dragul meu meu prieten Virgil Coman s-a prăbușit fulgerător ori momentul când respectatul profesor Gheorghe Dumitrașcu ne-a părăsit, au mai murit și alți oameni, doar că ceilalți vor rămâne în anonimat, în timp ce ei trei vor rămâne în memoria orașului, fiindcă au devenit Cetățeni de Onoare. Dacă și-ar fi măsurat onoarea în bani, nici Dumitru Lupu, nici Virgil Coman și nici Gheorghe Dumitrașcu nu ar fi fost Oamenii pe care i-am admirat, i-am respectat, i-am iubit. Să nu jignim memoria acestor Oameni mânjind-o cu bani.

A, că în urma disparițiilor lui Virgil Coman și a lui Dumitru Lupu rămân copii care trebuie ajutați să meargă în continuare  la școală și la facultate, e adevărat, dar să facă bine Consiliul Local Constanța să sprijine pe TOȚI copiii care își pierd părinții în acest fel și să le acorde burse de studii îndestulătoare până la finalizarea facultății. Cred că așa ar fi gândit și Virgil, și Mitică și profesorul Dumitrașcu, cel care a crescut cu drag la pieptul istoriei atâția copii.

Mă opun transformării Onoarei într-un șmen negustoresc. Dac-or fi ochi să citească și urechi să audă, să citească și audă!

Înțeleg din declarațiile prietenului meu Mihai Petre că s-ar dori conferirea posibilității publicului de a propune diverse persoane pentru primirea acestui titlu, dar și schimbarea modului de aprobare finală a propunerilor, trecându-se de la necesarul a 2/3 din voturile consilierilor la jumătate plus 1 vot pentru încuviințarea acordării titlului de Cetățean de Onoare.

Greșit, cred eu, în ambele variante. A conferi publicului această posibilitate nu va conduce altundeva decât la o inflație de propuneri pe modelul posibilității de a candida la Președinția României a tuturor scăpaților de la Socola, unii dintre noi încă amintindu-și dezbaterile organizate de TVR, care ne-au oferit posibilitatea să vedem sumedenie de grădini zoologice humanoide din patru-n patru ani. Sigur că asemenea propuneri pot fi, și probabil că vor fi, respinse, dar simpla lor enunțare, alipire, alăturare de cele serioase, vor ridiculiza titlul de Cetățean de Onoare, îl vor transforma într-o activitate jalnică, unde poate să concureze orice ghiorțan are suficient de mulți bani să bage în pagina de Facebook pentru promovarea propriei imagini.

Cât privește procentul voturilor, eu aș opta pentru o variantă și mai restrictivă, de 3/4 din voturi, dar nu în ideea de a îngreuna accesul valorilor către acest titlu, ci pentru a-i forța pe consilieri să discute și să caute argumentele unei soluții oficiale care să creeze consens. Similar modului în care legiutorul american a pus jurații dintr-un proces să fie în dialog argumentat până când se obține un consens, până când soluția este acceptabilă pentru toate persoanele implicate în luarea deciziei. Să forțezi dialogul mi se pare mai important decât să lași la îndemâna politicianismului varianta ușor de întrevăzut: Suntem majoritari, acum să-i facem pe-ai noștri Cetățeni de Onoare.

Cred că titlul de Cetățean de Onoare nu este ceva ce poate fi acordat cu larghețe, ci dimpotrivă, cu dezbatere argumentată, dialog și consens.