Boschetarul, Cetățeanul și Șoferul din 102

  • Dă-te, mă jos! Ai împuțit tot! (zbieret)
    Ce-ai unchiule cu mine? Ce-am făcut? (tânguială)
    Cum ce? Ești surd? Ai împuțit juma’ de autobuz! A fugit lumea în față! (zbieret la marginea aplicării unei directe la moaca adresantului)
    Dar, ce ai cu mine? Ce? Ce? (tânguială profesionistă pentru prostit babe milostive)
    Autobuzul galben, fără cai, se oprește în stație. Din spate coboară în fugă un cetățean la vreo 30 și ceva de primăveri, care se oprește în dreptul ușii șoferului.
    Vino, dom’le și dă-l pe ăsta jos! Pute de mori!
    Șoferul oftează și se uită în oglindă. Nu s-ar da dus de pe scaun.
    Cetățeanul asudat insistă.
    Vii?
    Șoferul se urnește cu pași șovăielnici, gata să o șteargă înapoi, în cabina călduță, la prima schimbare de situație.
    Gata, bă, a venit și șoferul, hai, dă-te jos!
    Nu mă dau, nene, că eu cobor la Dezrobirii! (manevră de soi, tânguită)
    Până la Dezrobirii mai sunt vreo 3 stații.
    Șoferul dă să se cotească, mișcând din mâine ceva a „mai e puțin și coboară…”
    Cetățeanului îi ies ochii din orbite.
    Bă, idiotule, acum o stație ai zis că o să cobori la Eden! Coboară dracului! (zbieret la limita isteriei cu infarct și 112)
    Șoferul se scarpină încurcat în creștetul capului. N-ar pune mâna pe boschetarul din fundul autobuzul nici călcat cu șenila de tanc. Nici cu petrosin n-ar ieși mirosul de pe mâini. Dă să se cotească din nou, mârâind încet și neconvins…
    Hai, mă, să te dai jos…
    Cetățeanul în pragul stopului cardiac clipește nedumerit și urcă în zona de gazare a autobuzului, la 2 metri de boschetar. Tace. Are o moacă ceva între uluit și mințile fugite pe Câmpii Elizee.
    Șoferul profită de moment și o rupe la fugă sprintenel spre cabina salvatoare, înainte să se trezească Cetățeanul din prostație.
    Autobuzul galben pornește. Poporul e cu nasurile în telefoane, spre geamuri, în podea. Cetățeanul civic e șocat în continuare.
    Brusc, boschetarul sare de pe scaun și coboară în prima stație, înainte de anunțata dezrobirii și se pierde pe o străduță din Coiciu. În urma lui rămâne un damf de hoit uitat trei zile în soare.
    Mă uit lung după boschetar și-mi aduc aminte că ne tot anunță un domn local cu nume istoric că vom avea niște autobuze noi, Raiul pe pământ, nu altceva… Bă, ce va puți în Raiul ăsta, mai ales că vine iarna și boschetarilor nu le place frigul…