CATEDRALA pe Facebook. DATE ȘI NUMERE pentru fraierii care nu s-au luminat cu propagandă

Nu obișnuiesc să public opinii ale altor cetățeni, dar aceasta chiar mi s-a părut relaxată, nepătrunsă de ură (noua doctrină politică) sau muism (a patra cale). Așa cum spune autorul, Matei Blaj, citirea textului vă ia doar cinci minute, cu o condiție minimă (adaug eu), să fi depășit cu succes epoca abecedarului.

„Mă zbenguiam, deloc savant, la mine pe „zid” când, deodată, drept în mijlocul liniștii sabatului creștin, mă izbește în timpan larma generată de indignarea colectivă a consiliului de miniștri de finanțe, reunit ad-hoc pe Facebook. Nu se știe exact cine a sunat goarna care a adus de urgență în for această suită de ageri socotitori, dar, în scurt timp, s-a făcut lumină cu privire la delictul fiscal ce a pus pe jar întreaga floare a drepților cheltuitori de bani publici din România. În timp ce unii trăgeau scandalizați de sforile clopotelor laice, neîncrustate cu chip de patriarh, alții, mai pragmatici, au scos la lumină abacul și s-au pus pe înșirat sume, cifre și calcule, menite să demonstreze că suntem, ca să citez dintr-o mare jurnalistă feisbucciană, o superbă țară medievală. Dar pentru că mireanul e dobitoc și nu știe a pricepe însemnătatea și gravitatea celor 121 de milioane euro (conform investigației extra-scrupuloase a celor de la săfielumină.ro), milioane ce au fost cheltuite în ultimul deceniu întru înălțarea unui „monstruos” lăcaș de cult național, finanțiștii noștri de weekend s-au apucat să aștearnă tot soiul de comparații, menite nu doar să scandalizeze dreptul cetățean, ci și să arate cine e vampirul instituțional care, sub formă de cărămizi, clopote și cupole, instalează la tot pasul frâne în dezvoltarea armonioasă a unei țări care, altfel, excelează în mai toate domeniile. Am cules, întru edificarea dvs., câteva dintre marile proiecte naționale care au fost stăvilite de avântul unora care, în nesăbuința lor, s-au pus să înfăptuiască un proiecțel care era pe agenda națională de vreun secol. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce ar fi fost dacă…

Pentru efect, am adăugat și o imagine, asta pentru că poate unora le e mai ușor să înțeleagă vizual… dacă cifrele nu îi ajută.

  1. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala asta, care nu mă încântă arhitectural, ar fi fost realizați cei 700km necesari finalizării autostrăzilor începute deja. Și cum o catedrală n-are cum să nu facă minuni, chiar și in absentia, costul total de 4.2 miliarde euro (6m. euro/km – cost mediu) ar fi fost integral acoperit de cele 121 de milioane pe care haiducii în sutană i-au sustras de la buget. N-ar mai fi fost necesare nici cele 252 de milioane de euro necheltuite de Ministerul Transporturilor, returnate la Buget la ultima rectificare de anul acesta.
  2. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala, care pe mine nu mă reprezintă, dar tot mai reprezintă câteva milioane de creștini ortodocși, ar fi fost, în sfârșit, modernizate magistralele feroviare care, din cauza ruginii, ne fac să mergem cu trenul cu sub 50km/h. La un cost mediu de 9m euro/km (conform capital.ro), totalul de peste 32 de miliarde de euro, ar fi fost lejer dedus din risipa bugetară oferită drept plocon unei amărâte de biserici naționale. Ca și în cazul autostrăzilor, surplusul bugetar de la Transporturi a devenit redundant, așa că a fost returnat.
  3. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala, cu ale ei unități de servicii medicale și sociale, opt mari orașe ale țării ar fi beneficiat în sfârșit de faimoasele spitale regionale promise de mai toate guvernările ultimelor două decenii. La Iași, Craiova, Cluj sau Timișoara, pacienții s-ar fi bucurat de spitalele înălțate la preț redus, pentru că cele 121 de milioane ar fi acoperit cu siguranță și cele peste două miliarde de euro necesare finalizării acestor unități medicale moderne. Probabil că ar fi acoperit și costul altor spitale mai mici, altfel nu se justifică de ce Ministerul Sănătății a solicitat la rectificare doar 46 de milioane euro, în principal pentru costuri salariale (conform Ministerului de Finanțe).
  4. Odată cu înălțarea Catedralei, care s-ar fi putut ridica și din donații private, s-a risipit și ultima speranță a elevilor din zonele rurale de a se ușura modern, în toalete salubre, care nu se ițesc la tine din fundul ogrăzii școlii din sat. Conform estimărilor ministerului de resort, cele 2.400 de școli deficitare în domeniul scatologic, ar fi putut beneficia de mult-visatele modernizări în schimbul modicei sume de 72 milioane euro. Dar cum în asemenea domenii nu lucrăm cu jumătăți de măsură și pentru că dihotomia buzi școlare vs. catedrale e foarte în vogă, Ministerul Educației a trimis înapoi la Buget vreo 46 de milioane de euro. Drăcească rău problema fecalelor de învățăcei…
  5. Pe lângă impardonabilul gest de a fi fost sfințită în absența autorizației ISU, gest practicat de (doar) o bună parte a instituțiilor publice din România, Catedrala a făcut scrum și ultima șansă a școlilor din țară de a fi autorizate ISU în totalitate. Cum sunt necesare, conform Ministerului Educației Naționale* un minim de 276 de milioane euro pentru reabilitarea acestor școli, în vederea autorizării, risipa de la Ministerul Culturii și Identității Naționale a ars proiectul din fașă. Iar pentru că 4.000 de școli fără autorizație sună mai dramatic decât 3.200 de școli, s-a recurs la deja celebra returnare de fonduri către Bugetul Național.
  6. Poate cea mai dramatică, deși nu și cea mai costisitoare, daună pe care o aduce modernizării Românie construcția Catedralei, se regăsește în parcul auto al țării. Mai degrabă, în absența acestuia. Cu prilejul publicării unui studiu al prestigioasei instituții EUROSTAT, am aflat că dacă nu am fi fost aspru taxați pentru a se finanța ambițiile patriarhale, poate nu am fi fost coada Europei când vine vorba de puterea de cumpărare de autoturisme. Și cum cele 121 de milioane care au văduvit țara asta de atât de mult progres ne-au împiedicat să facem atât de multe investiții fabuloase, e foarte probabil că tot din vina lor românii nu au reușit să achiziționeze cele peste 1.6 milioane de Loganuri la mâna a doua (juma’ de preț), în valoare totală de peste 6 miliarde, care ne-ar fi permis să nu stăm solitari pe ultimul loc, ci să îl împărțim glorios cu vecinii de la sud de Dunăre. Probabil că Merțanele SPP-ului au fost cele care au dus și la suplimentarea cu vreo 220 de milioane de euro a bugetului pentru acoperirea dobânzilor și tot de acolo ni se trag și cele vreo 170 de milioane suplimentare, necesare acoperirii cheltuielor pentru asistații social, asitați care nu au beneficiat niciodată de vreun ajutor din partea instituțiilor de pe lângă BOR…

Acestea sunt doar câteva dintre motivele invocate de tot soiul de binevoitori pentru a justifica furia pe care au revărsat-o în aceste zile în direcția unui proiect care există în agenda națională de mai bine de un veac. Nu pentru ei am scris aceste argumente, pentru că pe ei nu i-ar îmbuna nimic. Nici cele 20 de biserici distruse de Ceaușescu în București, doar în anii `80, nici dorința colectivă a câtorva milioane de credincioși (în numărul cărora nu mă regăsesc), nici măcar faptul că toate cifrele prezentate de mine reprezintă bugete anuale, în timp ce suma invocată a fost cheltuită într-un deceniu. Pentru ei, acesta este doar un alt prilej de a-și canaliza frustrarea pentru toate eșecurile acestei națiuni și de a găsi un țap ispășitor în bărbile unor prelați și în simplitatea unor credincioși. Orice om cu puțină aritmetică la purtător și cu un dram de respect pentru realitate, ar fi înțeles că vitriolul are alt destinatar și sloganurile simpliste sunt doar o propagandă ieftină, menită să devieze atenția către o instituție care (încă) se bucură de încrederea românilor. Dar cum această încredere trebuie erodată cu orice prilej, s-au ridicat și suficiente voci de atei înfocați, care au declarat semeț că și un singur cent care se duce de la bugetul țării către Catedrală e prea mult. În mod ironic, exact indivizii care disprețuiesc mântuirea propovăduită de Biserică ar vrea să se mântuie de eșecul colectiv al nației prin sacrificarea pe altarul necredinței lor a unui simbol național.

NOTĂ:
Toate calculele au fost efectuate în euro, la un curs mediu de 4.6 lei/euro și s-au raportat la rectificarea bugetară din noiembrie 2018.

*Pentru că nu există date oficiale legate de costul real al autorizării ISU am folosit următoarea metodologie: numărul total de copii aflați în cele 3.892 de instituții neavizate, înmulțit cu numărul de m² alocați per elev (3), conform MEN, înmulțit cu jumătate din costul mediu de construire a unui m² de instituție de învățământ. Aproape oricine știe că reabilitarea unei construcții vechi este costisitoare și, în unele cazuri, depășește costul unei construcții noi.”

Matei Blaj, Facebook, 26 noiembrie 2018