Ce a scris renumitul arheolog Constantin Daicoviciu la nașterea PONTICA, anuarul Muzeului de Istorie, acum o jumătate de secol

La scară istorică, cincizeci de ani nu înseamnă prea mult, dar privind la efemeritatea publicațiilor din contemporaneitate, care nici nu se nasc bine și dau ochii peste cap, de cele mai multe ori odată cu dispariția chefului, a banilor sau pur și simplu fizică a întemeietorului sau binefăcătorului ei, această jumătate de secol e mare lucru.

PONTICA s-a născut în 1968, cu alte cuvinte pe vremea socialismului, așadar în vremuri în care limba de lemn avea locul ei rezervat în cadrul oricărui discurs, prefață ori cuvânt înainte și, poate acesta o fi motivul pentru care nu s-a obosit nimeni să rescrie mesajul ce deschide volumul nr. 1, un text purtând cicatricile vremii, dar și semnătura academicianului Constantin Daicoviciu, urmată de cea a fondatorului și primului director al Muzeului, Vasile Canarache, al cărui nume a fost atribuit străzii care străjuiește o latură a bătrânei Peninsule, vatra Cetății Tomisului, și de cea a lui Adrian Rădulescu, directorul muzeului timp de 21 de ani 1969 – 1990, fondator și primul rector al Universității Ovidius.

Mi se pare cinstit ca, înainte de a cita din informațiile furnizate, în avans, de către Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, să reproduc mesajul de drum bun al renumitului istoric și arheolog, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, academicianul Constantin Daicoviciu.

„UN CUVÂNT DE SALUT
Îndeplinesc o datorie, o nespus de plăcută datorie, scriind aceste rânduri de salut, cu care vreau să însoțesc la drum această carte a Muzeului de Arheologie Constanța. E o datorie profesională și tovărășească față de colegii mei de meserie, fie ei mai în vârstă, fie în plină tinerețe, care pornesc la drum o publicație menită să facă tot mai cunoscut, atât în cercurile largi ale oamenilor de cultură, cât și în afara specialiștilor, rodul eforturilor depuse de ei în descifrarea trecutului, mai mult decât milenar, al pământului dobrogean, al acestei Țări a geților „nemuritori”, împresurată de apele bătrânului danubiu și al ospitalierei Mări Negre.
Plăcută îmi este această sarcină dintr-un îndoit motiv. Domeniul istorico-arheologic este scump și inimii și cugetului meu, iar oamenii care îl slujesc îmi sunt de mult dragi, sunt vrednici de prețuire…
Muzeul de arheologie din Constanța – realizare minunată a regimului nostru socialist – cu o faimă care a trecut departe peste fruntariile țării, își lărgește și adâncește activitatea sa culturală și științifică prin volumul „Studii și materiale de istorie, arheologie și muzeografie”, pe care atât de fericit îl publică acum. El va fi crainicul oamenilor și vremurilor de mult apuse, dar nebănuit de prezenteși azi în viața celor ce, cu toată dreptatea, se consideră ca autentici urmași și continuatori ai generațiilor care au trăit, au muncit și au creat pe străbunele meleaguri ale pământului dobrogean, get odinioară, românesc astăzi.
Cuprinsul volumului oferă indicația cuvenită asupra câmpului larg de cercetări pe care le întreprind specialiștii muzeografi ai Muzeului constănțean; relatări despre săpăturile și sondajele de salvare ce se efectuează în chip deliberat sau a celor ieșite la iveală întâmplător, în cursul frecventelor lucrări urbanistice executate pe întinsul perimetru al fostului oraș Tomis; apoi prezintă materialul arheologic, atât de bogat și de interesant, pe care-l adăpostește muzeul împreună cu depozitele sale.
Însoțit de o bogată și îngrijită ilustrație fotografică și grafică, publicarea acestor străvechi vestigii va aduce neprețuite foloase științei istorice și arheologice de la noi și din străinătate – nu numai prin caracterul nou sau inedit al pieselor, ci și prin descrierea competentă și comentarea judicioasă a materialului înfățișat.
Înregistrarea exactă a locului unde au fost descoperite diferitele mărturii materiale, fie că sunt monumente impunătoare, fie mult grăitoare obiecte de toate zilele, înscrierea acestora pe planul topografic al orașului antic contribuie la realizarea adevăratei structuri pe care o avea, din toate punctele de vedere, această importantă așezare de pe țărmul românesc al Mării Negre.
Dar efectele binefăcătoare ale volumului tomitan nu se mărginesc numai la cele arătate mai sus. Pe lângă folosul imens adus celor care vor utiliza cu profit această publicație de informație istorico-arheologică, editarea unei cărți de specialitate constituie o mărturie netăgăduită a caracterului pe care-l dobândește Muzeul de Arheologie Constanța, ca o instituție eminamente științifică, dispunând de forțe bine pregătite și capabile, colectiv compus din forțe tinere, cu cele mai frumoase perspective, echipă organizată și condusă de un priceput și verificat cercetător, de încercatul arheolog și muzeolog, care e directorul și sufletul Muzeului, amicul și tovarășul VASILE CANARACHE.
N-aș putea încheia aceste rânduri decât aducând întregului colectiv de redacție și de colaboratori ai volumului cele mai simțite felicitări și cele mai sincere și îmbărbătătoare urări.
C. DAICOVICIU”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) organizează luni, 19 martie 2018, ora 12.00, la sediul din Piața Ovidiu nr. 12, lansarea volumului aniversar Pontica 50, publicație tradițională cu apariție neîntreruptă din 1968 până astăzi.
Volumul Pontica 50 (2017) marchează împlinirea a 50 de ani de apariție constantă a publicației constănțene. În jumătate de veac, revista Pontica a devenit, împreună cu Sesiunea Internațională cu același nume, cartea de vizită a activității științifice a MINAC. Numerele apărute ajung în fiecare an în bibliotecile a peste 200 de instituții prestigioase de specialitate din străinătate – institute de arheologie, universități, muzee – și este indexată în baze de date internaționale precum ERIH Plus, IndexCopernicus și SCIPIO. Recunoașterii internaționale i se alătură cea națională, Pontica fiind una dintre puținele publicații longevive și de valoare pentru domeniul arheologiei și istoriei spațiului dintre Dunăre și mare, catalogată în categoria B în sistemul CNCS.
Anniversaria, secțiunea care deschide numărul 50, evocă momente din istoria Sesiunii și revistei Pontica. Următoarele secțiuni cuprind studii valoroase privind istoria și arheologia spațiului danubiano-pontic, grupate în mai multe arii tematice: Historica (culte pre-romane în zona Mării Negre, istorie militară și creștină în perioada bizantină timpurie și elemente de cartografie și geografie istorică în perioada bizantină), Archaeologica (preistorie, ceramologie, arheologie funerară, piese din metal și prelucrarea lor în perioadele romano-bizantină și medievală), Epigraphica (epigrafie amforică, inscripții grecești și latine inedite, dar și unele publicate anterior și revizuite), Auxiliaria (aplicarea metodologiei pluridisciplinare în arheologie, analize ADN și implicația pe care o au în cercetarea istorică, noi proiecte de cercetare și metode de restaurare), Nomismata (istorie monetară în perioadele elenistică, medievală și modernă). Volumul se încheie cu o serie de recenzii ale unor lucrări de specialitate recent publicate, cu lista noilor intrări în biblioteca muzeului, precum și texte biografice despre și în memoria celor care au părăsit scena arheologiei românești în anul care a trecut. O secțiune separată, Honorifica Verba, este dedicată arheologului constănțean Ghiorghe Papuc și omagiază activitatea sa, de peste 40 de ani, în cadrul MINAC.

Coperta primului volum PONTICA, 1968