Iaca se poate: Reabilităm monumentele istorice din Constanța!

Iaca, se dovedește că se poate, dacă te lupți cu adevărat, dacă intri pe geam, când te dă ministrul afară pe ușă, dacă nu te lași pe-o ureche, mângâiat de viorici blonde care te învață că rezolvarea supremă este să anunți lumea că ești un papagal incurabil, care nu e în stare să repare un monument de patrimoniu. Pe scurt, se cuvine să-i felicit pe prezidentul Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, și pe coechipierii săi funcționari din cadrul instituției, care au muncit doi ani și acum dau startul reabilitării Mormântului pictat, monument unicat în România, și a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, care se prăbușea pe bucăți.

Normal, ăsta ar trebui să fie doar începutul, căci istoria a fost călcată în picioare de o mulțime de ciocoflenderi politici preumblați pe la conducerea administrativă, interesați mai degrabă de suta din cont decât de suta României Mari, ce stătea să vină. Așa se face că, astăzi, avem o Constanță și un județ vai de capul lor la capitolul protecției și a punerii în valoare a patrimoniului istoric și cultural. Așa se face că, de câte ori trebuie să marcheze un eveniment de ordin istoric, autoritățile sufletului încep să molfăie multicultural, care, pentru niște unii ca ei se traduce prin desfășurarea unui ghiveci etnic de dănțuieli obosite, care nu mai interesează pe nimeni sau la umplerea spațiului cu plictiseli vorbite în interiorul unui Cazino tot mai mucegăit, peste care a auzit primarul muncipiului c-ar fi bine să trântească un ciorap mare de pânză, ca să pută exact ca rahatul pe care a turnat țățica parfum.

Evident, semnăturile de astăzi nu sunt o garanție că lucrurile vor merge strună, însă pot fi o învățătură importantă pentru alții. Evident, nu e cazul să ne culcăm pe o ureche, fiindcă la cât de distrusă este România la capitolul patrimoniu, oricând banii din fondurile guvernamentale sau europene pot apuca pe altă căi, spre bisericuțele de lemn din Transilvania sau spre cetățile Moldovei sau spre siturile Țării Făgărașului sau spre locurile istorice ale Maramureșului, Banatului și Olteniei. Evident, efortul trebuie continuat, fiindcă Dobrogea chiar este cea mai bogată provincie românească din punct de vedere arheologic, iar dacă nu pentru a păstra istoria pentru nepoții și strănepoții noștri și a le-o preda lor ca să o ducă mai departe, atunci putem pune ca argument ceva suficient de mercantil precum dezvoltarea turismului și a industriilor pe care acesta le crește pe orizontală.

Ceea ce echipa de la CJC a făcut este să reamintească multora că există și Ansamblul rupestru de la Basarabi, Bisericuțele de cretă, cum li se mai spune, că Dunărea încă nu a distrus spectaculoasa cetate de lângă Mănăstirea Dervent, care, în fiecare vară, se ridică mândră, cu zidurile-i groase, puternice, din apele bătrânului fluviu, provocându-ne să-i găsim certificatul de naștere, rătăcit undeva prin nisipul Păcuiului lui Soare, că există lângă Mircea Vodă un altar al celebrului cult al zeului Mithra, peste ale cărui temple se spune că s-a construit Vaticanul, fără a fi distruse, fiindcă… (ce poveste!!!…), că avem pe Dealul lui Guran de lângă comuna Peștera, cea mai veche locuire din România, aproape 400.000 de ani!

Dacă am fost prea exaltat în cele ce le-am scris, vă rog să mă iertați, dar să nu uitați că, iaca, se poate: Începe reabilitarea monumentelor istorice din Constanța!

SURSA: Telegraf, 06 iunie 2018