Cazinoul, a patra muie?

Rog persoanele neconectate la noutățile vremurilor să stea cu fața la perete. Muia nu este activitatea la care vă gândiți, este o formă de exprimare a civismului, așa cum ne-a învățat domnul Klaus de la Cotroceni.

Așadar, repet întrebarea: Cazinoul, a patra muie? Poate da, poate nu, însă acest aspect este complet neimportant. Ci altele.

Nu, nu am catadicsit să asist, ieri, la smiorcăiala unui ministru care n-a fost în stare să își țină gura încă un număr mic de ore și-a sărit ca găina-n geam să cotcodăcească victoria reabilitării Cazinoului, ba, mai mult, a pus-o și pe șef-sa de la Guvern să dea cu mucii-n fasole înainte de vreme. Nu e primul prostănac pe care-l văd manifestându-se anteportas. Am mai văzut un Prostănac care cotcodăcea despre nevastă-sa, Mihaela, dragostea lui. La fel de nerăbdător, precum ministrul care a venit să ne spună ce rău îi pare lui. Sunt convins că nu poate să doarmă noaptea de grija Cazinoului din Constanța.

Realitatea ne spune, de fapt, că avem un morman de parlamentari de Constanța, care deputați, care senatori, care – de mână cu alți confrați din alte județe în care Simbolurile sunt roase de moliile și guzganii vremurilor –  nu au fost în stare să schimbe un rahat de reglementare, măcar în ceea ce privește clădirile de patrimoniu și monumentele, aflate în mare suferință oriunde pe teritoriul României. Să facă în așa fel încât să ne rămână ceva de pe urma Centenarului României Mari. Să putem spune că am re-unit România prin Arhitectură. De fapt, nu că n-au fost în stare, nici măcar nu s-au obosit. Au frecat menta.

Ca să vină „nepotul” lui Postelnicu și să ne spună că-i pare rău. Înaintașul lui măcar a fost mai sincer, a recunoscut că a fost un dobitoc…

Dar, hei!, în acest timp, diverși hoitari au făcut bani pe spinarea Cazinoului, bani publici, normal, organizând manifestări care au descoperit apa caldă și gaura de la covrig, pe care le-au mediatizat ca mărețe realizări. Ne-au predat, cu aroganță, arta OSB-ului bătut în cuie  în ferestrele art-nouveau, a foliei de plastic rânjind a ruină, a gardului de pușcărie împresurând clădirea albă spre uciderea oricărei amintiri-simbol.

Ăștia, hoitarii, au fost lăudați, ce să caut eu acolo?…