Stânga democratică trebuie să reziste

Livache nu a înțeles sau nu a vrut să înțeleagă că doar timpul era necunoscuta lui în ecuația pușcăriei. Iar timpul se scurgea precum nisipul încă din ziua în care a intrat în clepsidra Interesului Național pe vremea când Interesul Național umbla pe străzi urlând din girofaruri și eșapamente de motocicliști alb-albaștri. Fără certificat de securici, Livache mirosea a mort politic încă de atunci. A crezut, poate, că pereții clepsidrei, sprijiniți de varani bătrâni și răniți, îl apără de noii securici, neînchinători la secure și ciocan. Această aroganță i s-a citit pe față când l-a alungat din Putere pe Ponta, deși Ponta avea toate cele trebuincioase pentru a supraviețui Războiului de 30 de ani între securici și neosecurici.

În acest context, al pușcărizării lui Livache, se aud voci de trompete proaste care strigă că guvernul trebuie să plece fiindcă… ceva – argumente de conjunctură, inutile – și voci de tromboane ssssecuricice, care șoptesc c-ar fi benefic pentru PSD să plece de la guvernare, să-i lase pe pluse(cu)rici și liberali să își rupă gâtul la guvernare, în decurs de un an, în care nu vor avea timp să facă nimic, deci dezamăgire și dispreț popular, deci pierdere alegeri, etc. Niște baliverne în gura primilor, niște capcane mincinoase în gura celorlalți.

Pentru cei care au deschis cărțile de istorie mai târziu, recomand paginile care descriu acapararea puterii de către național – socialiștii conduși de Fuhrer, la începutul anilor 30. Lăsați la butoane, într-un singur an, au anihilat tot ce mai mișca democratic și au pus bazele puterii nazismului. NU spun că se poate întâmpla așa neapărat, dar istoria are celebrul și prostul obicei de a se repeta.

Cred că, datoare să deschidă abecedarul doctrinei social-democrate, datoare să traducă în mod corect acea vorbă masacrată de tâmpiți Sărac și cinstit (sărac nu înseamnă mort de foame, ci sărac în comparație cu guzganul rozaliu sau, de ce nu?, Livache, guzganul de Teleorman), Stânga democratică trebuie să reziste la putere și să nu lase la îndemâna doctrinei Pușcăria pentru toți! butoanele Puterii. Cel puțin, nu în această atmosferă de entuziasm confuz. Chiar dacă trebuie să pupe mâna fiului risipitor Ponta și să-i ofere jumătate din împărăție și pe Firea de-nsoțitoare. Chiar dacă trebuie să aducă un vălurel de aldism cu parfum socialist în buzunarul de la piept, chiar dacă trebuie să adune urmele lui Vadim Tudor din ultimele unghere ale partidelor cu epoleți de general de armată.

Dacă această Stângă nu va înțelege coagularea, vom trăi, cu adevărat, într-o colonie a gulerelor albe, patronată tot de nemți, francezi și austrieci, dar nu cu nume de țări, ci cu nume de corporații.