Ștefan Mihu: Să aducem în discuție și spolierea tragică, inadmisibilă și sistematică, a unor resurse naturale fundamentale ale țării

În ședința Senatului de azi senatorul Ștefan Mihu a făcut o declarație politică cu prilejul Zilei Constituției care a avut loc pe 8 decembrie.

„După cum este cunoscut, în urmă cu 28 de ani, mai precis, la 8 decembrie 1991, România democratică aproba printr-un referendum național, care s-a bucurat de o largă susținere populară, prima ei Constituție, după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, care au condus la colapsul regimului comunist.

Ulterior, ca o consecință directă a transformărilor survenite în statutul internațional al României, prin decizia summit-ului NATO de la Praga, din 2002, privind aderarea țării noastre la Alianța Nord Atlantică (începând din 2004), precum și prin intrarea în faza finală a negocierilor legate de aderarea României la Uniunea Europeană, Legii Fundamentale i-au fost aduse, în anul 2003, o serie de modificări, în acord cu noile realități politice interne, precum și cu evoluțiile geopolitice în plan european menționate.

Constituția României consacra, în Titlul I, articolul 1, caracterul “național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” al statului român, alături de alte caracteristici esențiale ale noului regim politic instalat după decembrie 1989, precum « statul de drept », « drepturile și libertățile cetățenești », « dreptatea și pluralismul politic », definite ca « valori supreme » ale democrației românești.

Același text fundamental al țării stipulează, în articolul I, alineatul 4, “principiul separației puterilor în stat”, ca element fundamental, “democrației constituționale” și, nu în ultimul rând, obligativitatea « respectării Constituției, a supremației sale și a legilor » !

Am insistat pe aceste elemente definitorii ale Legii noastre Fundamentale atât din considerente de reliefare, în acest moment aniversar, a unor caracteristici esențiale ale Constituției României, cât și din necesitatea de a readuce în atenție sau de a reaminti unora din oamenii noștri politici, acolo unde este cazul, aspectele respective!
Am facut, în același timp, această subliniere gândindu-mă, cu permisiunea dumneavostră, și la ultima intervenție, din 8 decembrie 2019, a Șefului Administrației Prezidențiale, cu prilejul Zilei Constituției.

Am accentuat sintagma Șeful Admnistrației prezidențiale și nu Șeful Statului, cum eronat mai auzim sau citim în mass-media – dacă tot vorbim de necesitatea respectării literei și spiritului Constituției – pentru că una este să fii Președintele țării, ca parte a puterii executive duale, bicefale a țării, alături de Primul-ministru și alta este să te consideri Șef al Statului, deci implicit șef al tuturor instituțiilor statului, inclusiv al guvernului, ceea ce nu este cazul, fiind complet contrar prevederilor Legii Fundamentale a Romaniei !

Revenind la intervenția prezidențială din 8 decembrie 2019, trebuie să remarc faptul că, aserțiunile făcute cu acest prilej, altfel extrem de corecte din punct de vedere strict principial și, din păcate, doar teoretic, veneau din partea unei persoane, care s-a « evidențiat » în precedentul mandat, în primul rând, prin încălcarea fățișă și repetată a literei și spiritului Legii Fundamentale, aspecte fără niciun dubiu, sancționate prin decizii clare ale Curții Constituționale a României! În plus, Președintele în funcție sublinia, cu mult patos, în măsura în care îi este la îndemână un asemenea stil de comunicare, ce bine și ce frumos este să respecți Constituția țării, insistând pe concepte precum « maturizarea democrației noastre, interiorizarea valorilor constituționale, crearea unei culturi a constituționalismului” sau pe „înțelegerea profundă a semnificației și spiritului textelor constituționale, buna-credință și loialitatea constituțională”, sintagme pe care, sperăm noi, le și împărtășește și asta nu doar la nivel declarativ! În același timp, Șeful Administrației Prezidențiale nu pierdea ocazia pentru a se declara „profund dedicat rolului constituțional de a veghea la respectarea Legii Fundamentale și la buna funcționare a autorităților publice”.

În ce fel anume domnul Președinte veghează, domnia sa a omis să ne mai amintească, mai ales dacă este să ne gândim la situații de tristă actualitate, aș exemplifica cu câteva exemple frapante, precum tărăgănarea inadmisibilă, cu profund impact privind securitatea elementară, inclusiv fizică, a cetățeanului român, în paralel cu respectarea (a se citi nerespectarea) drepturilor lui fundamentale, inclusiv dreptul la viață și demnitate decurgând din cazul Caracal sau din dezordinea crasă, pentru a nu spune ilegalitățile care se manifestă în sistemul național al adopțiilor!

Și dacă tot vorbim de prerogativele prezidențiale și de obligativatea fundamentală a acestuia – da, acesta este termenul exact, obligativitate – de a veghea la buna funcționare a autorităților publice, poate ar fi cazul să aducem în discuție și spolierea tragică, din perspectiva interesului național, în egală măsură ilegală, inadmisibilă și sistematică, a unor resurse naturale fundamentale ale țării, precum fondul forestier – caz unic în Europa și Uniunea Europeană, la care se tot referea cu emfază domnul Iohannis când ne amintește de marea familie europeană -toate acestea fără ca șeful Administrației Prezidențiale să „miște măcar un deget”, adică să aibă cea mai mică tresărire, remușcare sau declarație de atenționare!

Concluzionez aceste scurte considerații cu speranța și încrederea că liderii noștri politici, în primul rând membrii Parlamentului României, inclusiv în noua lui configurație, așa cum va rezulta din alegerile parlamentare de anul viitor, în calitatea acestui for, de „organ reprezentativ suprem al poporului român” /Titlul III / Articolul 61 din Constituția României, vor ști să sancționeze orice fel de derapaje de la litera și spiritul Legii Fundamentale, din partea oricărei instituții sau lider politic, îndeplinind astfel cu cinste și devotament, în interesul fundamental al țării, menirea Parlamentului țării de expresie supremă a voinței națiunii!”