Unde sunt Harvarzii, Ludovice?

Îndemânaticul domn Ludovic ne-a prezentat guvernul lui. Bine, nu chiar al lui, ci al Șefului lui, dar, de dragul Constituției să facem un efort și să credem că, măcar, a scris numele alea după dictare și nu le-a primit în plic.

Dar, Ludovice, nu am văzut nici un absolvent de Harvard, de Cambridge, hai, măcar de-o Sorbonă! Păi, eu deja mă culcasem pe-o ureche, bucuros, că sosesc cei cinșpe mii de specialiști ai Sasului, vin diasporenii să mă salveze, să rânească la construcția Țării ca afară, să ne arate meserie și democrație, productivitate și eficiență din alea bune, occidentale. Când colo, m-am trezit cu o tanti vicepremier lustruită la Moscova, în ditamai Institutul Pușkin și-o pleiadă de baronași locali peneliști, care mai de care mai glorios, ba un născător de OTV-uri, ba un purtător de genți și vorbe de șefi, ba un mângâie-coaie de motan, ba un tâmpit care-a dat vina pe nevastă-sa pentru că are casa cât hangarul de Airbus, plus o mulțime de nimeni pe străzile politicii.

Nu tu un șaormar londrean, un pește de dreapta berlinean, un ospătar parizian, români serioși, salvatorii patriei. Poate oamenii erau ocupați, cărau un sac, spălau o plită, dar trebuia un efort, o vorbă bună, la urma urmei țara se pregătește să cheltuie zeci de milioane de euro pentru înființarea de secții de vot în fiecare debit de tutun din Marsilia și Dortmund, ca să nu obosească electorii patrioți.

Ludovice, înainte să mă ridic de pe canapea și să plec la bancă să plătesc impozitele – suntem în 25 ale lunii, ultima strigare pentru micul întreprinzător – te mai întreb o dată: Unde mama dracului sunt Harvarzii promiși?