Ziua Constanței: Prostu’, dacă nu-i fudul…

A trecut și Ziua Constanței. Apropos, a simțit cineva că a fost Ziua Constanței? O defilare penibilă, un concert obosit, un focușor de artificii? Asta-i tot ce poate Constanța de Ziua ei? A, plus un spectacol frumos cu păpuși, dar care s-a mai întîmplat în unul din Festivalurile din Piața Ovidiu acum vreo doi ani, parcă… Puțin, foarte puțin, deși se putea mult mai mult.

Să explicăm, poate ia notițe vreun viceprimar.

Atunci când nu ești comuna Rupțidefoame, poți să îți permiți luxul răspunsului corect la întrebarea: Ce facem dacă plouă fix în ziua în care vrem să facem o chermeză dedicată zilei comunității? Nimic mai simplu, facem Zilele. O ploua în una din ele, dar nu-i Belzebut atât de musonic încât să plouă o săptămână. Bineînțeles, asta nu înseamnă că vei face șase parade socialiste și șase concerte obosite, ci că vei avea o diversitate de activități, pe diverse paliere sociale, care să antreneze cât mai mare parte din comunitate, desfășurate pe parcursul unei săptămâni. Dacă se poate, nu numai un târg amuzant, cu patru tonete și-un scaun șchiop în grădina muzeului, servit care mare eveniment cultural. De exemplu, poți să ai un cros ori un mare premiu de ciclism urban. O fi complicat, naiba știe…

Bineînțeles, orice astfel de tentativă presupune un calendar de activități imaginat și organizat din timp, iar asta nu mi se pare vreo scofală luciferică, atâta vreme cât trebuie să fii maximum de diliu încât să te ia prin surprindere data de 21 mai. De ce nu se întâmplă așa? Păi…

Pe de altă parte, să te apuci de ziua comunității să îl înjuri pe nea primar, oricât de praf este la capitolul realizări, și să-ți promovezi politica Mmuii, cum a făcut un grup de inși chiar de Ziua Constanței dovedește că există și creiere care consideră, probabil?, un gest de mare eroism să te scuipi cu vecinii de ziua mă-tii. Dar, prostul dacă nu-i fudul…