După Lupoaică, altă dandana: un popă refuză renovarea clădirii Embiricos

Cu perechea de urechi din dotare, bine antrenate la ascuțimea auzului încă de pe vremea când băieței cu cefe groase și telecomandă la sultanul orașului mă pândeau seara pe alei, în drum spre casă, prin vuietul gropanului asasin de la Lupoaică, am auzit strecurându-se altă dandana: domnul popă catolic de la Sfântul Anton refuză să semneze acordul de vecinătate, pentru ca să poată fi eliberată autorizația de construcție în vederea reabilitării clădirii de patrimoniu Emibiricos, cunoscută și sub numele de Palatul Navigației, din zona istorică a Constanței.

Ecoul captat de pavilioanele urechilor mai zice că domnul popă catolic tot spune că ar vrea să se mai gândească, ceea ce, în limbajul Peninsulei Balcanice se traduce prin: Ce îmi dai ca să-ți semnez? Unii oameni ar putea crede că se poate întrevedea în acestea o faptă foarte necreștinească, definită de dicționarul explicativ al limbii române ca șantaj. Cum să-i convingi că nu e așa?… Alții, însă, care nu au citit respectivul roman, s-au gândit că e bine să te mai gândești, fiindcă nu știi niciodată ce aduce un ceas în plus de… gândire, ca atare și alți vecini ai clădirii Embiricos, luând exemplul domnului popă, nu vor să semneze, fiindcă… ați ghicit! se mai gândesc și ei.

Atâtă volum de gândire în orașul meu mă umple de mândrie. Plus că gândirea e și mai adâncă atunci când e condusă de un popă. Catolic, în cazul nostru, despre care nu scoate nimeni un cuvânt. Că dacă era ortodox, câtă iubire orală se scurgea pe internet și la câtă intensitate…

Eu, nu prea dus pe la Biserica Catolică, nici nu știu cum să formulez întrebarea, așa că întreb direct, numai din curiozitate: Domnu Popă catolic de la Sfântul Anton, la ce vă gândiți?