Limbricul politic de Medgidia există, semn că unii tot n-au înțeles nimic

Parazit prin vocație, limbricul politic s-a adăpostit în colonul bugetului bietului municipiu, unde s-a hrănit pe săturate, ani de zile, în timp ce, pentru ceilalți cetățeni ai Medgidiei, șansa la o masă cinstită și o viață un pic mai bună era biletul de avion pentru Spania sau Italia. Limbricul plângea prefăcut din bârlogul său, printre două înghițituri de caviar de colon, și îl căina pe medgidianul amărât. Când colonul se golea, fiindcă bugetul nu prea mai avea de pe spinarea cui să cojească un alt rând de piele, Medgidia se împrumuta cu milioane de dolari, de euro, de ce monedă se nimerea, iar limbricul politic se așeza la masă. Caviarul curgea, prostimea pleca la muncă, trai nene!, pe banii babachii…

De-aia s-a și mobilizat limbricul politic acum patru ani, când a văzut vrabia la orizont. I-a trecut un fior de frică prin stomac (l-ar fi putut străbate pe șira spinării, dar de unde coloană vertebrală la limbric?!), a mobilizat pe lângă el viermi mari și mici, de presă și de partid, doar-doar s-o speria vrabia și-o fugi. De unde să știe limbricul, prost, că vrabia dilește orice vierme, oricât de mare sau de mic? Vrabia n-a fugit, limbricul și-a furat-o, dar tot a mai rămas prin colonul bugetului local o vreme. Mai ciugulea ceva, mai atingea câte-un fraier mai tânăr și slab, îl limbricea și pe el, îi băga teoria caviarului de colon în cap, dar nu prea mai era de ciugulit, se cam împuțea treaba. Fiindcă, vrabia a început să facă cuib pentru cetățeni, nu pentru limbrici. Cuib cu spital, cu străzi, cu policlinică, cu parc, cu stadion, cu școli, cu grădinițe, cu fabrici… Nu se mai oprește vrabia din cuibărit, nici cetățenii parcă nu mai dau să plece, se întorc cu fața spre oraș, nu mai stau cu spatele, iar limbricului bătrân și limbricului tânăr nu le mai ajunge caviarul de colon, și-așa pe cale de dispariție.

Așa se face că asistăm, astăzi, la o gargară a limbricilor politici de Medgidia, care încearcă să profite de emoția pandemiei de coronavirus. Suflete de paraziți, limbricii s-ar sui pe morți ca să facă rost de două guri de caviar, dar nu-s morți la Medgidia și, deocamdată, nici bolnavi nu sunt. Doar gargara unor paraziți, care își arată foamea ticăloasă și limitele naturale.

Ce n-au înțeles limbricii este că oamenii nu mai sunt prostibili și că în Medgidia se vede bine că omul sfințește locul. Sau vrabia sfințește cuibul, dacă vi se pare mai potrivit așa.