Se-aud ciripituri de știuci și triluri de bibani. Trei Bibani

Nu-mi iese din cap. Deloc. Este exact ca amintirea aia legată de prima iubită căreia era să-i scapi limba pe gât săraca, s-a întipărit în memorie precum litera de fier înroșit pe curul taurului, că taur erai și tu pe vremea aia…

Carevasăzică stăteam în cur, la un capăt al bărcii înguste și târâiam prin apă o linguriță cam colorată, doar-doar s-o prinde vreo proastă-n dinții ancoriței de sub burta momelii. Motorul bărcii sfârâia încetișor, abia auzit, lingurița mea sărea peste câte un boschet subacvatic, iar Patrick, colegul de speriat peștii prin baltă făcea fotografii din poziția clasică ”rână anteprânz cu dor de bere rece.” Făcusem cinci, poate șase sute de metri pe canale, printre pereții de stuf, și ne apropiam de ponton, unde grupul de undițari de țărm rânjeau cu gurile până-n creștet. Le dădea mâna, gălețile de la picioarele scaunelor forofoteau de bestii. Se-auzeau de la distanță plesnetele de cozi în pereții de plastic colorat. ”Paștele mă-sii” mi-am zis în gând, încrutat. Fleoșc! Zgomot de bliț. Ridic ochii din baltă. Patrick râde și se mai întinde un pic, cu aparatul de fotografiat în palma mare cât cazmaua. Dă să zică ceva, dar n-apucă. O tensiune mare dă să-mi smucească lanseta din mână. Icnesc. Mă-ncordez. Ce pizda mă-sii?! Bățul de carbon urlă scurt, repezit. Firul zumzăie, pârâie… Mă-ntorc brusc spre apă și vreau să strig… Băăăă! Rrrrrangggg…  Sare spumă-n aer… Dusă e… N-am apucat să-i văd decât burta albă prelungă, precum piciorul fin al unei balerine îmbrăcat în ciorapul lucios, plin de promisiuni… Cogeamite știuca, cel puțin un metru, vie, vânjoasă… Patrick cască. ”Ce, mă, a tras?” Dau din mâini și bâigui niște ghiveciuri fonetice, trag aer adânc în piept… ”dacă a tras? Ce monstru bă, moșule… n-a fost să fie…” ”Hai, că mi-e foame” concluzionează Patrick. Mi-e foame și mie și abia aștept să mă înfig în castronul cu icre de știucă și-n beri. Paștele mă-sii, câta știuca… Nu puteam să am și eu norocul începătorului?…

Da, asta e Holbina Trei Bibani. A doua șansă să-i scapi limba pe gât. De data asta, unei știuci. Bine, e lingura, nu-i limba, dar de ce naiba ne pierdem în detalii?…

Holbina Trei Bibani e în Delta noastră românească. Nu știu ce-i aia Holbină. Am întrebat și am primit ridicări din umeri. Așa îi ziceau bătrânii, Holbină, și așa i-a rămas. De ce Trei Bibani? Fiindcă Trei Bibani împătimiți de pescuit au reamenajat minunea asta Perfect Bărbătească, populată cu știuci uriașe, cu bibani lacomi, cu crapi dolofani și nebuni, care sar prin aer și zboară zăpăugi în spatele bărcilor.

De-aia, de câte ori citesc de vreun concurs nou la Holbina Trei Bibani, îmi amintesc de știuca mea de-un metru, albă ca piciorul unei balerine, lucios și promițător…

E Concurs Pikemaster la Holbina Trei Bibani

Știucile din incinta Holbina Trei Bibani sunt nerăbdătoare să se joace cu pescarii, după o iarnă în care s-au cam plictisit și s-au îngrășat. A XVIII-a ediție a Concursului Pikemaster va fi organizată în perioada 24-26 aprilie.

Taxa de participare este de 3000 de lei/echipă, iar înscrierile se fac începând de astăzi. Echipele clasate pe locul I la edițiile Pikemaster din martie și aprilie se califică pentru competiția World Cup Pikechallenge 2021 Holbina Trei Bibani.

Pikemaster este un concurs cu tradiție la Holbina Trei Bibani, resort-ul care transformă în realitate visul pescarilor care doresc să prindă știuci mai lungi de un metru.

Înscrie-te acum, locurile sunt limitate! Înscrierile se fac pe adresa de e-mail [email protected] sau la numărul de telefon: 0753.334.024