TV Neptun, sfârșitul

Apariția mirei în locul emisiei normale, zornăitul lanțurilor și clănțănitul scurt al lacătului pe ușile de la intrarea în TV Neptun au produs multă bucurie printre ipocriții locali, altfel foarte îndurerați pe unde prind un colț de rețea socială să-i suporte. Fesuri de slugi s-au aruncat în aer, declarații de dragoste s-au așternut la picioarele stăpânilor zilei, promisiuni de viitor luminos au susurat pe la urechile sponsorilor politici. TV Neptun, televiziunea care era lider de audiență chiar și cu reluările prăfuite pe care le transmitea și ar fi rămas lider de audiență la nivel local și dacă transmitea, de Crăciun, emisiuni de vară, TV Neptun s-a închis.

O televiziune care, pe lângă slujirile pe care le-a prestat la adresa părinților spirituali și materiali, prin coloana vertebrală maleabilă a unei lungi liste de menestreli guduroizi, a fost școală pentru majoritatea celor care lucrează, la nivel local, în domeniu. Și nu doar local, fiindcă există o emigrație destul de solidă în televiziunile din capitală. Profesioniști, nu țambalagii. O televiziune care a produs emisiuni ce trăiesc și astăzi, luate pe cont propriu de creatorii lor și transformate în branduri personale. O televiziune care a colecționat niște premii pe bune, fiindcă a avut niște meseriași pe bune. Acum, gata, Neptunul a murit.

Dacă s-ar scrie un ferpar, autorul ar putea observa o moarte ca o izbăvire, după îndelungi suferințe, cauzate ba de șefuți și șefuleți, care au furat-o pe toate părțile, tăind hălci de beneficii și îndesându-le în propriul nivel de trai, lăsând datoriile pe spinarea celor învârteau butoane și nu înțelegeau unde se învârteau cicloanele de bani care veneau și dispăreau, ba de securicii cu drept de pușcărie și arest preventiv, care i-au prescris moartea când tocmai îi bătuse la ușă renașterea, ba de bâlbâieli și nevolnicii manageriale. Prea multe boli, prea străvezii, prea odioase, prea de nesuportat.

Neptunul a murit. Gata. Acum e vremea televiziunilor care trăiesc doar din generozitatea jupânilor lor, generoși o dată la patru ani, cuminți, cu moderatori extrem de amabili, dornici să placă, nu să deranjeze.

E vremea televiziunilor Coccolino.

Pentru cetățenii orașului: Cetățeanul Coman a fost o coproducție cu TV Neptun, în urma căreia nu am încasat nici un ban, fiindcă nici nu am vrut. Am fost plătit în minute de publicitate, fiindcă trebuia să existe un contract între părți. Singurele difuzări pe care le-am solicitat, în contul acestor minute, au fost pentru două evenimente culturale dragi: Festivalul Antic Tomis și Festivalul Vinului Dobrogean. Atât. Profit de acest moment de reculegere ca să mulțumesc, încă o dată, echipei tehnice, secretarului general de producție, directorului de programe și ultimului director plin al TV Neptun, cel care a fost suficient de nebun să lase Cetățeanul în platou.