Tara in care mi-au dat voie sa implinesc 37 de ani

Dupa un horoscop sunt Leu, dupa altul sunt Sobolan, dupa buletin sunt un ins de 37 de ani. Fix. Astazi, Sobolanul de 37 de ani s-a relaxat si a privit si a ascultat lumea din jurul sau, altfel decat intr-o zi obisnuita.

Ora 07.20 Vecinul Petrica a iesit in fata scarii de la bloc. N-avea nici o treaba, doar tragea ganditor dintr-o tigara si privea la cateii maidanezi care se ascund intr-o teava larga,  a carei utilitate n-o cunoaste nimeni. N-avea nici o treaba, dar e antrenat sa se trezeasca de dimineata si sa plece la munca. Petrica e proaspat somer, de saptamana trecuta nu mai pleaca nicaieri. L-au pus pe liber de la Comvex, dupa ani de zile de munca. Un somer despre care nu vorbeste nimeni, fiindca, la televizor, toti politicienii plang pe umarul bugetarilor. Despre Petrica macaragiul si colegii lui n-am auzit o iota, in afara unei palavrageli fara finalitate, si aia la nivel local.

Ora 8.44 Vanzatoarea-patron de la chioscul din colt, de unde imi cumpar tigarile, ofteaza ascultand la radio.  O voce impersonala spune ceva de niste preturi noi, evident mai mari. Imi povesteste cu naduf, una din chestiile pentru care in tara asta treburile merg stramb. Despre secretara unei primarii dintr-o comuna, care “pupa” lunar un salariu 20 de milioane de lei vechi din banul public, dar e de gasit mai mult pe la crasma din localitate, a carei patroneasa este. La televizor, insa, asa cum stiti, se deplang bugetarii.

Ora 9.36 Spikerita de la Realitatea anunta noua idee a guvernantilor, de a interzice accesul oricarui “dobitoc” la dreptul de a visa ca, intr-o zi, va putea ajunge presedintele Romaniei. Ma gandesc ca ne dau dreptul sa respiram in tara lor (si sa platim cat mai multe taxe), dar ar fi bine sa nu ne luam nasul la purtare. Dati-mi, va rog, o Constitutie, mi s-a terminat hartia igienica.

Ora 10.42 Un vechi prieten ma suna sa-mi ureze de 37. Printre altele aflu cum se poate intampla ca niste ghiolbani incuiati il duc in sapa de lemn pe motivatii politice. Omul meu se ocupa de administrarea unei trebi buna pentru comunitate, buna pentru bugetul local, buna pentru bugetul de stat, buna pentru cei cativa angajati pe care ii are, buna si pentru el, deoarece castiga un banut altfel decat pe spinarea statului. Dar, ca sa atace pe edilul orasului, unde omul meu se zbate sa faca un lucru bun, ghiolbanii incuiati l-au atacat cu zvonuri, cu scandalagii tocmiti, cu tot arsenalul mitocanesc necesar pentru a face viata neagra si de necaz cuiva.

Ora 11.51 Am ajuns la biroul meu de mic intreprinzator. M-am hotarat ce sa scriu, fara sa-i simt finalul. Am scris cele de mai sus si, brusc, mi-am dat seama cum voi incheia. Acum cateva zile, am descarcat din e-mail, fotografia unor prieteni sot, sotie si copil, care zambeau fericiti din camera mare a unei primarii: PRIMISERA CETATENIA AUSTRALIANA …