Tineretul democrat-liberal strange semnaturi pentru Unicameral. Sper sa-l si explice

Noua idee pe care democrat-liberalii o agita in precampania electorala este aceea a Parlamentului Unicameral. Sigur, noua idee e noua de 19 ani, inca de cand se schita formula de conducere politica a Romaniei postrevolutionare. Emil Boc si oamenii sai au scos-o de la naftalina si o prezinta ca pe o componenta a reformei clasei politice, pe care domniile lor o vor promova.

Tinta fiind identificata, “furnicile” partidului din organizatiile de tineret s-au pus pe strans semnaturi de la popor. Pedelistii juniori din Constanta au anuntat cu mandrie ca au reusit sa adune peste 2.500 de semnaturi pro intr-o singura zi. Laudabil, dar …

Ceea ce nu am auzit inca este o explicatie coerenta a scopului unui Parlament Unicameral. Execeptand argumentele contabile. Nu tot ce pare mai ieftin va fi asa si oricum Constitutia nu se schimba fiindca o natiune face economie la buget. E un argument mechin si populist. Economie se poate face in multiple moduri.

Candidata PD-L pentru un post de deputat de Constanta, Maria Stavrositu a incercat timid sa explice ca legile nu s-ar mai putea pasa intre camere ca acum. Pai, nu, dar regulamentul de functionare al unui Parlament Unicameral e fundamental diferit de cel al unuia bicameral. Imi miroase a idee necercetata si aruncata in disperare pe piata de discutii politice.

Am mai auzit o explicatie fantezist-amuzanta bazata pe o comparatie a sistemului politico-administrativ american cu cel romanesc. Se numarau senatorii si congresmenii americani, dar nu se sufla un cuvintel despre sistemul administrativ federal, statal, local si cate si mai cate. Pueril.

Eu, ca parte a populimii romanesti, astept inca se mi se explice, poate o face chiar domnul profesor Boc, care sunt avantajele si dezavantajele unei astefl de schimbari.