Ei bine, doamnelor si domnilor, s-a dus pe pustii sansa de a ajunge presedinte al pensionarilor. treaba-i nasola, cu implicatii la varf, cu negocieri politice subterane si grupuri parsive de interese.
Pe scurt, l-am sunat pe (inca) presedintele Mandescu, omul de 80 de ani, care m-a informat usurat ca un grup misterios vrea sa puna gheara pe Partid. Sa-l confiste, sa-l cumpere, dracu’ stie ce vor sa faca, fiindca, citez „avem niste negocieri la conducerea nationala cu un grup care vrea partidul asta si aia au dat anuntul fara sa stim noi.”
„Deci, nu angajati” am intrebat ca sa ma asigur ca-l aud bine.
„Nu, domnule, nici vorba. Dar, sa stiti ca pichetam Prefectura pe 26 si, apropo, nu vreti sa vorbim despre Legea Cojocaru?” a dat-o repede la intors.
Hm, nu cumva negociaza un salariu mai mic, de 150? Strica piata de presedinti. De azi sustin programul Pensia sau salariu. Ce vremuri, domnule, nu mai poti sa pupi un post de presedinte de pensionarii astia! Ia lasa ca sun eu la grupul de interese.
