Sau, mai exact, de ce Balcic? De ce nu Brasov? De ce nu o plimbare prin statiunile din Constanta? Simplu. Pentru ca nici una dintre ele nu este pregatita sa primeasca niste clienti rataciti intr-o zi cu soare ratacita intr-o primavara aproape inexistenta. Pentru ca alt motiv de a te urca in masina si a merge pana la Balcic, intr-o zi de sambata, nu am depistat. Sa o luam cu inceputul.
5 dimineata! Trezirea! Cel putin in cazul meu, pentru ca singura din gasca care era in excursie, eram eu. Restul mergeau cu treaba. Injur, blestem, ma spal pe dinti, imi iau de prin casa ce credeam eu ca o sa-mi fie de folos, ma arunc in masina si plecam. Drum lin, trecem pe langa Vama Veche, ii fac cu mana si ii spun ca ne vedem curand si ajungem la vama. Trecem de vama si intram in Bulgaria. De aici incep nervii si injuraturile. De aici incep sa ma intreb cu ce mama naibii ne iau pe noi bulgarii la turism? Un drum atat de prost nu am mai vazut de multa vreme. Parca toate craterele de pe Luna vizitau Bulgaria. Se merge pe sistemul “da-i cu viteza, ca nu are timp sa cada roata”. Pur si simplu urat. Sa nu mai spun ca sentimental care te insoteste constant de la intrare, este cel de nesiguranta. Se respecta limitarile de viteza, numai de catre turisti, deoarece “politistii de aici nu stau la discutii daca nu inteleg, te duc direct la sectie”. Si tot felul de astfel de maxime nascute din experientele personale ale celor care au mai avut astfel de aventuri. Apoi vesnica teama: locul de parcare! Undeva unde sa nu ia pielea de pe tine dar si unde sa ai siguranta ca iti vei recupera masina. Intr-un final ajungem pe faleza, cu tot cu masini. Peisajul este frumos, adevarat. Marea este fascinant de curate, faleza la fel. Daca tot trebuia sa-mi fac de lucru singura, am inceput sa compar.
La 9 dimineata pisicile strazii isi fac aparitia si miorlaie jalnic, semn ca au pui si sunt infometate. Le dau din sandwich-ul meu. Pleaca. O bulgaroaica tanara se pregateste sa deschida portile afacerii ei si insira taraba cu zorzoane de plastic, jucarii colorate si alte produse ale comertului balcanic, prezente si in Mamaia. Langa ea, o alta femeie de afaceri isi deschide “atelierul de pictura”. Cu 12 leva poti achizitiona niste figurine din ghips pe care le poti picta tu. Chiar si la fata locului, daca doresti. La 10 se deschid, oficial, terasele. De undeva, de la balconele unei hotel in forma de vapor, romanii striga la noi. Si noi la ei. Coboara. Tinerii din Oltenita erau in vacanta la mare. La mare, in Bulgaria. De ce aici? “Pentru ca in Bulgaria este mai civilizat decat in Romania”, vine raspunsul lor. Ma uit la ei si ma intreb ce stiu niste copii de clasa a XII-a despre civilizatie, daca au reusit sa faca o astfel de comparatie. Ei spun ca au platit 3 milioane lei vechi, pentru sase zile, incluzand si masa. Ma uit la hotel. Cel putin pe afara nu vad nimic extraordinar. Seamana mai mult cu un bloc de nefamilisti, doar ca are aplicate niste decoratiuni ce par a fi velele unei nave. Este adevarat ca preturile la tersase sunt ceva mai mici, servirea este rapida. Dar denumirile in engleza ale bulgarilor sunt fascinante. Asa ca daca nu esti atent, dai 5 lei pe o apa minerala sau pe o cafea cu mult lapte, pe care ei o numesc…white coffee! Daca vrei sa mananci langa mare, ai toate sansele sa nimeresti la o terasa unde meniurile nu sunt nici macar in engleza, cel mult in franceza. Si te trezesti ca stai si te uiti la ele ca vitelu. O iei pe ghicite si reusesti sa comanzi ceva. Patru oameni mananca la o tersa de la Balcic cu 50 de leva. Un fel fiecare. Multisor as spune, fata de cum erau preturile cu cativa ani in urma. Dar mancarea este buna, chiar daca esti asistat de cainii vagabonzi si pisicile inca infometate. Hotelul de 4 stele, pe numele lui “Mistral”(ne spune ceva acest nume?), are deja locurile rezervate in proportie de 90%! Oaspetii sunt…romani! Si din nou ma intreb: cu ce ne iau bulgarii la turism?
Vorbim acum strict de Balcic: drumuri proaste, fete dubioase care te privesc cu atentie, poate lasi ceva nesupravegheat, teama ca oricand poti fi furat, cu totul chiar, tarabe, animale ale strazii, multi romani. Doar faimosul castel al Reginei Maria pe care cred ca deja l-a vazut toata lumea din Constanta si cred ca si mai mult de jumatate din populatia tarii. Adica, merita sa vin pana in Bulgaria, sa beau o cafea, o bere, un suc, ceva mai ieftin decat in tara, dar sa stau mereu cu grija masinii sau a portofelului? Merita sa iti rupi rotile si sa-ti zgaltai gandurile pe niste drumuri proaste ca sa descoperi tarabe cu zdranganele mai ieftine? Acest “ieftin” ne costa mai mult decat am crede, dar se pare ca romanul are o noua “valoare” dupa care se ghideaza in viata. Ieftinul este la mare cautare. Nimeni nu se gandeste ca suntem prea saraci pentru a ne permite lucruri ieftine. Ne multumim cu ramasitele pe care le arunca orice tara. Nici Bulgaria nu este ieftina, sa stiti. Cu cat patrunzi mai mult in ea, cu cat ajungi in locuri care merita cu adevarat sa fie vazute, cu atat acest “ieftin” devine mai vag si isi pierde forta. Din acest motiv ma enervez pur si simplu cand vad “jurnalistii de casa” care sunt trimisi in “misiune” pentru a lauda ingrozitorul miraj vandut la preturi foarte piperate, romanilor. Dar, din nefericire, incercand sa le dau peste nas, cumva, duminica nu am gasit nici o terasa deschisa in Constanta! Nicaieri! Toate sunt in proces de amenajare, toti asteapta 1 Mai! Pacat. Bulgarii sunt cu o luna mai destepti ca noi si mereu fura startul.
Andra SECELEANU
