Marea bețivăneală, trasul pe nas sub ochii foarte îngăduitori ai autorităților, înghiorlăielile pentru care, oriunde în Europa – Ibiza poate că nu – poliția ar fi umplut dubele într-o veselie, au fost împachetate de gargaragiii Litoralului și declarate ca fiind turism, ca să dea bine la statisticile care le justifică existența. Existență care pentru unii înseamnă practicarea jafului la drumul mare cu ajutorul prețurilor la cazare, alimentație publică și divertisment, iar pentru alții legitimarea dorinței de a pune ghearele (și) pe purcoiul de bani păzit, încă, de portăreii Primăriei Constanța, dar pregătit pentru o frumoasă împărțeală între mai multe asociații de, sanchi!, promovare a turismului.
Dacă ăsta este turism, atunci să-l aducem, fraților pe Mazăre înapoi, că degeaba l-am tăvălit pe om când spunea că Mamaia și litoralul românesc, în general, trebuie să vândă trăscău și păsărică proaspătă, că Marea Neagră e un bullshit și mai bine facem cazinouri pentru babalâcii bogați din toată lumea unde nu e voie cu jocuri de noroc, care abia așteaptă să bage un pumn de fise la automate pentru jack-POT și o fisă între buzele la care nu-mai-POT.
Sau, poate, să facem, pe bune, niște programe și strategii de turism realiste și coerente, bazate pe dezvoltare durabilă, nu pe trompete botoxate. Dacă se poate, dacă nu, nu…
