Toți academicienii turismului de pe litoralul românesc s-au repezit să-l înjure pe Chițac, declarat groparul stațiunii Mamaia, fiindcă a instituit un regulament al parcărilor conform căruia, cine vrea loc de parcare plătește.
Și d-aia, băi, nene, s-a prăbușit turismul în fostul loc de joacă al lui Radu Mazăre, fiindcă cere Chițac bani pe locul de parcare. Nu fiindcă prețurile cazărilor sunt de 2-3 ori mai mari decât la vecinii bulgari, în condiții similare (ba, de prea multe ori, net mai plăcute decât la mamaioți), însemnând niște sute de euro distanță, nu câțiva lei. Nu fiindcă prin majoritatea restaurantelor te simți mai degrabă jefuit decât servit, în ceea ce privește prețurile ciorbelor și fripturilor din ingrediente băștinașe, nu din conserve din cur de elefant. Nu fiindcă stațiunea e copleșită de un aer soios, indiferent cât de des s-ar face curățenie. Nu fiindcă te agresează vânzătorii de piatră de baie, gogoși, porumb fiert etc. Nu fiindcă plătești de te ustură slipul (curul?) un șezlong ordinar din plastic, superzgâriat de anii de folosință. Nu fiindcă în stațiunea Mamaia NU SE MAI PETRECE NIMIC, nici un festival, nici un carnaval, nici un concert de mare anvergură. Nu, băi, nene! Doar fiindcă cere Chițac bani pe parcare! De-aia s-a dus turismul din Mamaia în cap!
Ca să înțelegeți de unde se trage nenorocirea stațiunii Mamaia, o să vă povestesc o întâmplare absolut adevărată, petrecută într-un birou important din Primăria Constanța, pe vremea primarului Făgădău. Personajele din birou: un om de administrație important, doi hotelieri importanți și un fraier, eu adică, venit să convingă cu idei și argumente necesitatea organizării de evenimente în stațiune, pentru menținerea interesului publicului. După ce fraierul, eu adică, își răcește gura vreo 5 minute, unul din cei doi hotelieri importanți (din Mamaia, subliniez) zice răspicat-scârbit: Bă, băiatule, abia am scăpat de madam Martin cu prostiile ei și ați apărut voi ca să ne stresați?! Eu îmi umplu hotelul 2 luni pe sezon, am full, mi-am făcut banii, și după aia mai bag niște nunți, botezuri, petreceri și m-am scos. Fără evenimentele voastre. N-am nevoie de ele!
Aceasta este, în fapt, atitudinea academicienilor turismului din Mamaia. Cash and carry sau, pe românește, IA-LE BANII ȘI FUGI! De Mazăre le-a fost frică și de-aia au aprticipat la toate trăznăile fostului primar, de-aia l-au pupat în cur, de-aia se gudurau. După care s-au simțit pe cai mari și-acum se smiorcăie că s-a terminat coada cu proști. Și caută un vinovat: Chițac, normal.
Pe Chițac îl putem acuza de multe lucruri prost făcute sau deloc, de la preluarea mandatului de primar, dar să vii și să-l declari vinovat de prăbușirea turismului în stațiunea Mamaia este fix o GOLĂNIE de comunicare.
Realitatea, dragi cetățeni, este aceea că nici o instituție, asociație sau persoană care pretinde că-și tocește pingelele alergând pentru binele turismului în destinația Constanța – Mamaia nu a produs nici cea mai firavă strategie coerentă, implementabilă, eficientă, pe termen mediu și lung, ci doar o păruială pe banii de promovare, vreo 2 milioane de euro, cotă în creștere…
