Domnul jurnalist X are nume și prenume în documentul original primit de la autorul său, Laurențiu Babi. Dar, fiindcă domnul jurnalist X are rolul unui interlocutor mai degrabă decât acela al unui acuzat, am considerat că, deocamdată, domnul jurnalist va purta numele X. Cât privește țesătura cu doamna blondă, ong-uri, proiecte, Primăria Constanța și Consiliul Județean Constanța, cu siguranță că cine știe, cunoaște. Personal, știu situația lui Laurențiu și, nu o dată, i-am spus să încheie orice relație comercială cu entități toxice. Dacă public acest text este pentru că îmi dau seama în ce fundătură înspăimântătoare a ajuns și îmi închipui starea de disperare în care se află. Mai departe, privind eventuale soluții sau existența vreunui dialog onest, am maxime îndoieli. Dar, ceva există și acesta este viitorul, iar viitorul are nevoie de concluziile poveștii de mai jos. ca să nu mai existe oameni disperați…
”Scrisoare deschisă către domnul jurnalist X şi către doamna blondă care ştie prea bine ce face
Tare mi-ar fi plăcut ca o scrisoare deschisă să se poată ascunde într-un plic, aşa “ca pe vremuri”. Ca să fie deschisă, pe bune. Dar suntem în 2022 şi sclăvim online-ul cu pasiune. Aşadar, trimisul şi deschisul sunt electronice. Mai puţin cititul care se face, încă, cu ochi fizici. Deşi cei bionici e posibil să fie deja în vamă.
Ca să nu pierdem foarte mult timp cu introducerea, fac o precizare: sper ca cititorii acestui text, scris folosind câteva tehnici specifice pamfletului, să se autoselecteze ca să şi înţeleagă ceva din el.
Prin presă se cam ştie, actorii cam ştiu, teatrele cunosc, unii furnizori, deja înţepaţi, ştiu şi ei, pe pielea lor. Şi o mică problemă: autorităţile cam ştiu. Dar despre asta…mai la vale.
Cine sunt eu are foarte puţină importanţă. Doar ca să nu credeţi că textul este scris de un robot… adun vreo 17 ani de presă (am intrat undeva prin 1996 şi am ieşit în 2014). Cu intermitenţe. La început teren, apoi redacţii şi producţii: radio, ziar, agenţie de presă, televiziune. Am prins anii în care existau departamente întregi de sport, de politică şi administraţie. În paralel, m-am ocupat de promovare, de scris reclame şi alte de-ale marketingului comercial şi electoral. Ca şi azi. O să las nişte date de contact, la final, fiindcă s-ar putea să simţiţi nevoia de puţină comunicare.
De ce m-am adresat unui coleg de breaslă şi nu direct doamnei blonde?
Păi, în primul rând, pentru că doamna nu prea apare pe nicăieri. Cel puţin nu în acte. Şi atunci, vreau să respect adevărul şi realitatea. Domnul X apare! Apare, semnează, munceşte. Da, munceşte. Dar despre asta, mai târziu.
Domnul X îmi este client. Nu persoana fizică, ci una dintre asociaţiile cu care am lucrat în ultimii 6 ani. Fiindcă sunt mai multe.
Acesta este motivul pentru care scrisoarea îi este, în principal, adresată domniei sale. Speţa e mai complexă şi din acest motiv nu mă adresez, încă, in mod direct domnului X. Vor fi câteva întrebări la care nu găsesc răspunsul şi poate domnia sa ne va lumina calea, mie şi altora. Fiindcă dânsul a fost prezent în toţi acesti 6 ani de proiecte.
Precizez că nici una dintre firmele mele nu a derulat, în mod direct, vreun proiect cu Primăria Constanţa sau Consiliul Judeţean Constanţa. Am fost însă, furnizor de servicii pentru unele dintre asociaţiile care au organizat evenimente. Practic, aceste ONG-uri mi-au fost clienţi, alături de multe alte firme private pentru care am prestat serviciile specifice unei agenţii de publicitate.
Aş vrea, acum, să mă adresez direct dumneavoastră, Domnule X (pe doamna nu o voi menţiona fiindcă, oricum, citeşte chiar acum).
Am lucrat în aceşti 6 ani (2016-2021) cu toată buna mea credinţă şi m-am comportat aşa cum mă comport cu orice client: totul la timp şi de calitate. În condiţii de stres pe care nu mulţi le pot gestiona. Şi au ieşit lucruri frumoase. Şi, totuşi….
De ce sunt eu în situaţia în care sunt?
M-am oprit când datoriile au ajuns „cât casa”, cum se zice. Şi nu e o metaforă. Chiar au atins valoarea unui apartament. O să vă întrebaţi „cum dracu’ poţi să lucrezi cu un client şi să acumulezi datorii şi nu profit, cu care să te dezvolţi?”. E banal: am lucrat pe promisiuni. Prea multe şi deloc respectate. Voi detalia când va fi cazul.
Apropo de situaţie, tot de prin presă am aflat că nu sunt singura “victimă” şi că este vorba de o anumită practică, un stil de a lucra. Mă voi opri asupra lui, domnule X, puţin mai încolo. Este interesant. E multă psihologie la mijloc. Şi mai multă manipulare. Eu nu aş numi dramatică situaţia în care sunt. Nu obişnuiesc să mă plâng, de obicei. Sau să fac caz de lucruri. Dar acum situaţia este cel puţin dificilă.
Primăria Constanţa distruge firme şi familii? N-are cum. Atunci cine o face, domnule X?
Nu e vorba de falimente. Nu e vorba de insolvenţe sau popriri pe CNP. Astea sunt nişte “obişnuinţe” când întârzii cu taxele şi impozitele. Ele gravitează în jurul meu, domnule X, iar eu le zâmbesc amar fiindcă ştiu ce fel de om sunt. Ce fel de om sunt? Imperfect.
Dar nu sunt un escroc, asta ştiu sigur. Nu sunt un ţepar, asta ştiu şi mai sigur. Nu pot să ocolesc ceva: sunt un prost. Dovedit!
Apropo de distrugerea unor familii şi firme. Da, există oameni care au muncit la aceste evenimente şi care acum sunt pe cale să-şi piardă casele. Printre ei veţi găsi şi oameni cunoscuţi. Interesaţi-vă şi veţi vedea că am dreptate. La capitolul persoane juridice… nu cred că există firmă care să nu se fi şifonat după ciocnirea cu acest sistem.
Eu vreau să-mi plătesc taxele, domnule X
Nu doar că nu am avut de câştigat financiar din aceşti 6 ani de lucru, dar am “colecţionat” şi un minus frumos, taxe şi impozite pe care le-aş fi plătit dacă aş fi avut cu ce. Fiindcă, domnule X, vedeţi dumneavoastră, abuzul de încredere şi promisiunile nu ţin loc de bani. Este strict problema dumnevoastră şi a doamnei blonde dacă veţi recunoaşte sau nu chitanţele pe care le-am emis şi pe care nu le-am încasat efectiv, nici azi. E treaba dumneavoastră şi a doamnei blonde dacă veţi recunoaşte sumele de bani pe care vi le-am dat pentru a vă ajuta să faceţi “plăţi urgente pe cash către furnizori”. Este o situaţie cam delicată care, culmea, se poate rezolva destul de simplu dacă doamna blonda nu ar mai fi atât de avară şi ar înţelege să dea drumul banilor. Aş achita taxele, impozitele şi ce furnizori mai sunt de achitat (altă poveste şi aici). Şi… ar trebui să rămân şi cu un profit rezonabil, după cei 6 ani, nu credeţi? Voi fi primul care voi lucra pe nasturi, atunci când vor dispărea banii. Deocamdată lucrăm pe bani.
850.000 de pula, datorii doar la ANAF. Nici măcar 1 pula n-am primit, domnule X
Am ales celebra monedă din Botswana pentru a exprima situaţia blocajului financiar (fiindcă este un blocaj cu un puternic iz de executare silită) pentru a da puţină culoare şi, poate, pentru a mai alunga plictiseala unui text care nu ştiam că va ieşi atît de lung, chiar dacă este doar prima parte. Una peste alta, ANAF are nişte proceduri şi le respectă. Aşadar, în acest moment toată această datorie a ajuns pe CNP.
Revenind la datorii şi pentru a vă scuti de conversii valutare, 850.000 de pula înseamnă cam 65.000 de euro. Cu minus în faţă. Plus datoriile curente. Curente înseamnă alte vreo 5.000 de euro, vechi de „doar 2 ani”. Dar despre asta v-am povestit amândorura şi pe mail.
Cine sunt escrocii şi ţeparii, domnule X?
La acest capitol nu am căderea să mă pronunţ fiindcă ştiţi mai bine ca mine cum stau lucrurile. Să aveţi încredere că, foarte curând, vom citi împreună multe lucruri interesante. Despre oameni şi instituţii. Oameni mai mult sau mai puţin serioşi. Instituţii, mai mult sau mai puţin publice care tolerează comportamente tâlhăreşti. Când se va sparge buba cu puroi galben-verzui şi cleios? Şi pe cine va stropi? Reflectaţi puţin, domnule X.
Capcana mercenarilor
Am picat intr-o cursă imposibil de anticipat. Am crezut că pot lucra ceea ce imi place şi că pot să generez şi un profit în urma acestor activităţi. E ceva greşit în gândirea mea, domnule X? Fiindcă nu sunt perfect. Pot greşi. Pot suporta şi o cantitate apreciabilă de bătaie de joc. E o experienţă de viaţă. Sunt lecţii din care mai învăţăm una-alta. Dar lucrurile au degerenat.
Tehnica de lucru este o adevărată artă şi i-ar face invidioşi până şi pe inventatorii celebrei metode “accidentul”
Am observat atent şi, recunosc, domnule X, că mă roade un pic invidia. N-aş fi fost capabil nici în vis să pun la cale un asemenea sistem bazat pe manipulare. Sunt recunoscător (nu glumesc, deloc) pentru partea de şcoală a acestor 6 ani (mai ceva ca o facultate de medicină) în care am învăţat cum SĂ NU FAC LUCRURILE.
Mă întreb dacă nu cumva, domnule X, sunteţi şi Dumneavoastră o victimă. Sunteţi? Că dacă sunteţi, atunci lucrurile se schimbă. Am spus că voi vorbi puţin despre metodologia de lucru (sună preţios, dar e corect) şi aici nu o mai pot ignora pe doamna blondă care fiinţează în spatele dumnevoastră, domnule X. Cu rol de fantomă. Rol principal, de altfel.
Manipulare la nivel de ARTă
Ce am observat în aceşti ani este capacitatea doamnei blonde (sper ca până la publicarea părţii a II-a a acestei scrisori să nu se vopsească) de a purta măşti. E spectaculos! Dar, poţi purta măşti şi cu un scop nobil: să nu faci pe cineva să sufere, să poţi conduce mai lesne o ţară sau un oraş. Dar NU SĂ-ŢI BAŢI JOC DE OAMENI!
Cu ce rimează avara?
Conform dicţionarului de specialitate, acest cuvânt are multe rime de gradul I, dintre care aş aminti: gestionara, colecţionara, verişoara, mercenara, semnatara, militara, latifundiara, proprietara, intermediara, fugara.
Cine a avut puterea psihică să ajungă cu cititul până aici, domnule X, merită un premiu. Şi acesta constă din rezultatul cercetărilor mele vizavi de creaţia diabolică a doamnei blonde, deloc lipsite de inteligenţă speculativă.
Aşadar, haideţi să trecem puţin prin câteva tehnici esenţiale, utilizate cu succes:
Victimizarea
Doamna blondă nu are niciodată bani şi, mai mereu, suferă din cauza autorităţilor cu care “se ceartă”. Tehnica e folosită ca să te facă să nu mai ceri bani azi. Mâine poate te iei cu altele şi uiţi.
Oamenii serioşi, mereu în faţă
Aici intervine capacitatea teribilă a doamnei blonde de a face o selecţie perfectă. Am cunoscut în 6 ani de lucru oameni senzaţionali, cu câteva caracteristici comune: muncitori, loiali, profesionişti, interesaţi mai degrabă ca un proiect să iasă bine şi apoi de banii câştigaţi. Aş construi şi mâine o firmă cu ei! Au fugit! De ce, domnule X? Cumva pentru că aţi uitat să-i plătiţi? Au muncit cât au muncit pe promisiuni, apoi au renunţat. Fiindcă trebuiau să mănânce, aveau familii.
Obsesia pentru banii munciţi de alţii
Aici nu mai e psihologie, Pare deja psi…altceva. Să nu mai dai drumul la bani, să nu fi capabil să apreciezi loialitatea şi munca unor oameni care, cu bună credinţă, au acceptat să lucreze de duminică până duminică, fără restricţii de oră…este chiar o netrebnicie.
Instigarea colaboratorilor
Un lucru urât? Nu. Aici e ceva mai grav şi, domnule X, ar fi minunat să spuneţi tot adevărul, când va fi cazul să povestiţi mai multe.
Tehnica robotului stricat
O folosiţi amândoi, domnule X, fiecare cum ştie mai bine. Doamna blondă e cu “n-am nici un leu acum” deşi ştiam cu subiect şi predicat că bani intrau din toate direcţiile (a se citi toate proiectele), iar dumneavoastră cu altă placă: „vorbeşte cu ea”. M-am lămurit.
Presiunea falsă a timpului
Totul se întâmplă “mâine la 8, la primărie”. De ce ? Pentru a semna acte importante la 11 noaptea sau intr-o intersecţie, pe bordul maşinii. Desigur, se dovedea că acel termen scurt era o minciună.
Crizele de isterie
Aici, domnule X, sunteţi absolvit fiindcă vă ştiu un tip calm. Doamna blondă, însă, este un spectacol de sunet şi lumini. În spatele acestor izbucniri stă o altă strategie. De ce? Pentru că aceste crize se activează când ceri banii. Banii munciţi. A fost amuzant o perioadă. Nu mai e.
Mitomania
N-am crezut că există pe lume aşa ceva! Ba da, există! O persoană care minte, uită că minte, acoperă o minciună cu altă minciună şi… tot aşa. Dacă minciunile ar fi nevinovate şi nu ar avea consecinţe, mai treacă-meargă. Dar avem de-a face cu minciuni ale căror urmări sunt grave. Şi pe dumneavoastră v-a minţit, domnule X?
Tărăgănarea cu consecinţe deosebit de grave
Totul se rezolvă “luni, marti sau cel târziu vineri”. O recunoaşteţi, domnule X, pe doamna în acest stil ? Desigur că, dânsa, nu preciza niciodată luna sau anul. De ce “criminală”? Fiindcă aceste amânări, deşi par banale, au consecinţe despre care am mai vorbit: familii distruse, firme la fel.
Unde a greşit doamna blondă?
Domnule X, transmiteţi-i, vă rog, doamnei blonde că a interpretat complet greşit atitudinea binevoitoare şi capacitatea de a munci şi că a mers mult mult prea departe cu ignorarea situaţiei. Doamna a interpretat complet greşit capacitatea de rezistenţă la stres şi a confundat-o cu prostia. Mai mult, acumularea unor datorii de către cineva care, în trecut, a avut un “comportament de pensionar” când venea vorba de taxe şi impozite (întâi achitarea lor şi apoi mâncarea) nu face decât să atragă atenţia că ceva nu e în regulă. Corect?
Problemele cu presa şi un balamuc creat intenţionat
Neseriozitatea programată şi abuzul de încredere pe care le-aţi utilizat amândoi, domnule X, nu a ocolit nici colegii din presă. Ne-aţi adus în situaţia de a fi conflictuali, când nu era cazul. Noroc că suntem oameni cu capul pe umeri şi nu suntem nici escroci, nici ţepari profesionişti. Imi cer scuze faţă de colegii care lucrează în presă şi care au fost puşi în situaţii financiare delicate, din cauza acestor comportamente dubioase. EU îmi cer scuze, domnule X, în locul dumneavoastră şi al doamnei blonde. Mi-am dorit şi îmi doresc să se rezolve amiabil toată această situaţie. Păcat că nu am cu cine purta un dialog civilizat şi minim inteligent.
Domnule X,
În încheierea acestei prime părţi a scrisorii, vă mai întreb doar atât:
Au cunoştinţă şi alte persoane despre situaţia creată?
Este adevărat că sunteţi singura persoană care, în ultimii ani, a avut semnatură în bancă şi, prin urmare, acces la banii încasaţi din proiectele finanţate de Primăria Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa?
Mulţumesc şi fie ca aceste rânduri să ne fie de folos.”
Laurențiu Babi