Nu știu dacă ați observat, dar, de ceva vreme încoace, la Constanța, cel puțin, nu mai sărbătorim. Nu, nu. Celebrăm. Sărbătoarea e pentru țărănet, pentru mogâldănimea care, prin sărbătoare, înțelege să se bucure, să râdă, să cânte, să danseze, să bage un cârnat la maț, să ciocnească și să dea peste cap un pahar de ceva. Aristocrații din aparatul bugetar al statului celebrează, țin discursuri în fața câtorva rebegiți, mânați în frig de aparate de partid sau de asociații obediente, își umflă pantalonii de stofă scumpă cu bășini călduroase, asistați de militari cu puști și tromboane, care să le dea impresia importanței.
Practic, toate momentele oficiale care se desfășoară în Piața Ovidiu sunt niște parastase cu fanfară. Reprezentanții de vârf ai ciocoimii administrative locale țin discursuri, pe care nici măcar nu le-au scris ei. Cuvinte înșirate pe o hârtie de niște angajați plictisiți și ei,, care nu mișcă și nu interesează pe nimeni, nici măcar pe aceia care le citesc. E un fel de traforaj viteză cu litere. O bifă cu mutre încruntate și pătrunse. Este ca și cum ai servi unui gurmand o friptură facută din coperțile unui dosar cu șină și ai avea pretenția să-l vezi crăcănându-se de fericire.
Nu înțeleg perpetuarea acestui stupid al situației. Ăștia așa își sărbătoresc, mă rog, celebrează, zilele de naștere, aniversările căsătoriilor sau alte momente fericite din viață? Își cheamă neamurile în sufragerie, le țin în picioare, mestecă un discurs de 10 minute, neamurile bagă un snop de aplauze, dănțuiesc în jurul mesei și apoi, valea!, fiecare la frigiderul lui?
E chiar atât de greu să organizezi o SĂRBĂTOARE, nu un Parastas? Să te îngrijești să găsești un loc potrivit pentru specificul sărbătorii sau, dacă nu îl ai, să îl amenajezi din timp. Să te îngrijești, dacă-i iarnă, să existe comercianți de ceaiuri și cafele calde, de vin fiert. Să te îngrijești să existe comercianți cu niscaiva ronțăieli. Să ai muzică populară, expoziții cu tematică specifică în aer liber și, deloc în ultimul rând, SĂ INVIȚI PUBLICUL SĂ SĂRBĂTOREASCĂ.
Realitatea este că ciocoimea administrativă nu vrea decât să bifeze repede și să plece. Publicul i-ar încurca. Poate chiar le-ar zice câteva de la obraz pentru modul în care își fac treburile pentru care sunt plătiți. Nu, publicul e de porc, soldații sunt de preferat. Trăiască Unirea!