Ziua Dobrogei s-a constituit într-un moment cum nu se putea mai potrivit pentru vernisarea unei expoziții foto-documentare inedite, Comunitatea britanică din Kustendjie (1857-1882) – Portrete din trecut (The British Community of Kustendjie (1857-1882) – Portraits from the Past), în sala Vasile Canarache a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), expoziție ce poate fi admirată până la finalul lunii noiembrie.
Amfitrionii evenimentului au fost managerul MINAC, Aurel Mototolea, și cei doi ”vinovați” pentru această ispravă de cercetare și expunere, istoricii Cristian Cealera și Petre Colțeanu.
VIDEO Cristian Cealera: Expoziția conține 18 panouri, constituind 18 povești din viața comunității britanice care a trăit aici, la Constanța
Dr. William Henry Cullen, frații ingineri Barkley, Edith Perkins, William Philip Price, Sir Samuel White Baker, lady Florence von Sasz Baker, reverend Julius Kessler, Frank Fremoult Sankey, Sir John Elijah Blunt și lady Blunt, George Stoker, dr. Harry Leach, Edward Harris al III-lea și dr. Abraham Irwin Bolton sunt doar câteva dintre personajele prezentate în cadrul acestei expoziții. Dincolo de prezentarea fiecăruia , aflăm și povestea familiilor lor, a femeilor și mai ales, a copiilor britanici care s-au născut și au copilărit la Kustendjie.
VIDEO Petre Colțeanu: Un grup de ingineri britanici au pus bazele reînvierii orașului Constanța ca oraș, nu ca sat pescăresc așa cum era
În anul 1857, la doar un an după încheierea Războiului Crimeii, consorțiul britanic Danube & Black Sea Railway and Kustendie Harbour Limited (DBSR) a obținut de la Imperiul Otoman concesiunea construirii căii ferate Kustendjie (Constanța – Tchernavoda (Cernavoda), precum și pe cea a portului Kustendjie. Acest contract a condus la crearea în mica așezare din Dobrogea a unei „colonii”, a unei comunități britanice. Inginerii, specialiștii, muncitorii sau medicii din Regatul Unit s-au stabilit aici împreună cu familiile lor, locuind în case trainice din piatră, ridicate pe coasta dinspre portul orașului. Această comunitate s-a închegat la scurt timp după semnarea celor două concesiuni și a locuit la Kustendjie până în anul 1882, când statul român a răscumpărat de la DBSR, proprietățile și activele mobile.